Ce pregătire ar trebui să aibă un psihoterapeut sau psiholog?
În primul rând, acesta trebuie să figureze în registrele Colegiului Psihologilor din România. Acest lucru arată faptul că are drept de practică în țara noastră și cunoaște normele și procedurile profesiei.
Psihologii, consilierii sau psihoterapeuții la început de drum (în formare sau supervizare) lucrează în general cu tulburări de bază și oferă susținere în procesele de dezvoltare ale clientului.
👉 Ei sunt fie absolvenți ai unei Facultăți de Psihologie, fie absolvenți de medicină sau de științe psiho-sociale, care s-au înscris ulterior la o școală de formare recunoscută în România.
👉 Indiferent dacă vorbim despre psihologi sau psihoterapeuți, este important ca aceștia să lucreze cu un supervizor care îi ajută în gestionarea cazurilor. Astfel, dacă rezultatul evaluării inițiale, care are loc la începutul procesului, arată că este nevoie de o intervenție mai complexă pentru tulburarea respectivă, specialistul poate să direcționeze clientul către un alt specialist cu o experiență potrivită situației respective.
Psihoterapeuții specialiști autonomi sau psihoterapeuții principali autonomi au peste 5, respectiv peste 10 ani de experiență.
👉 Pentru că au un istoric de lucru îndelungat și variat, ei pot gestiona o arie mai largă de tulburări.
👉 Au adesea competențe din mai multe școli de formare recunoscute și lucrează uneori ca formatori și traineri pentru specialiștii la început de drum.
💡 Indiferent de titulatura unui specialist, este important ca acesta să acorde o atenție sporită formării sale continue, pentru că are nevoie să fie la curent cu noile tehnici și protocoale actualizare.
💡 De asemenea, psihologii și psihoterapeuții au obligația de a respecta standardele etice și codul deontologic al profesiei lor.
💡 Procesele psihoterapeutice funcționează în baza unui contract, iar pentru fiecare sesiune se oferă factură sau chitanță.