Disocierea și efectele sale în viețile noastre
Capacitatea de rămâne în contact cu momentul prezent ne ajută inclusiv în ceea ce privește relațiile sănătoase pe care le construim: ne permite să evaluăm corect situația în care ne aflăm, emoțiile pe care le trăim, mesajele pe care le primim de la persoana aflată în fața noastră ori tonul acestora.
Dacă nu sunt integrate și conștientizate, amintirile experiențelor traumatice ne afectează această capacitate, așa încât nu mai reușim să privim cu claritate resursele, relațiile din viața noastră și rolul în cadrul acestora. Chiar dacă acum ne aflăm în siguranță, rămânem într-o oarecare măsură blocați într-un moment trecut, simțind în continuare teama, furia și sentimentele negative declanșate de o situație care nu mai există.
Această disociere sau deconectare apare în momentele de suferință psihică intensă, pentru a ne proteja.
👉 Când suferința nu este procesată, apar mecanisme și comportamente care ne afectează calitatea vieții: evitarea noii realități, deconectarea de corp, incapacitatea de a repara sau rupe dinamicile care ne produc suferință, continuarea unor tipare relaționale defectuoase, sentimentul de lipsă de control și funcționarea pe pilot automat.
👉 Toate se reflectă în starea individuală de bine, în măsura în care ne folosim resursele și ne îndeplinim scopurile, și, nu în ultimul rând, în modurile în care relaționăm cu cei din jur: parteneri, prieteni, rude, colegi sau alți membri ai comunității.
Ca să fim rezilienți, avem nevoie de reconectare. Iar aceasta poate fi facilitată și susținută din mai multe direcții și roluri: profesioniști în sănătate psihică, lideri de grupuri și organizații, instituții, autorități sau indivizi.
