Ce trebuie să știm despre bullying
Atât în cazul copiilor, cât și în cazul adulților, hărțuirea este în esență o traumă de relație. Ea se produce prin forța grupului, iar victima reușește să facă față acestei agresiuni doar o anumită perioadă de timp, în niciun caz la nesfârșit.
Datele ne arată o creștere continuă a acestui fenomen atât în școli, cât și în medii profesionale. În ciuda acestui fapt, victimelor le este în continuare dificil să ceară ajutor:
👉 le este teamă că nu vor fi crezute sau că vor suporta consecințe încă și mai grave dacă vorbesc despre ceea ce li se întâmplă;
👉 nu știu ce ar putea să facă atunci când devin victimele hărțuirii;
👉 nu au încredere în posibilitățile celor din jur (părinți, profesori, colegi de muncă, manageri etc.) de a le proteja și susține pe parcursul rezolvării acestei probleme.
Bullying-ul școlar
În cazul copiilor, este important ca părinții să poată recunoaște semnele bullying-ului. Cele mai frecvente includ refuzul de a mai merge la școală sau de a socializa, apatie, tristețe, încetarea comunicării cu familia.
În egală măsură, trebuie ca părinții să știe când și cum să intervină, dar și cum să îi susțină în a-și rezolva conflictele. Aici, colaborarea permanentă cu reprezentanții școlii (nu doar în situații de criză) este esențială. În plus, personalul didactic are nevoie de informații și instrumente pentru a ști cum să intervină și cum să prevină fenomenul de bullying.
În tot acest proces, contează felul în care adulții din jur se raportează la comportamentele violente ale copiilor: ele nu sunt niciodată un mod în care ei „se pregătesc pentru viață”, ci tendințe îngrijorătoare, care trebuie gestionate cu foarte mare grijă.
Hărțuirea la locul de muncă
Implică o serie de comportamente de hărțuire sexuală, morală sau teroare psihică ce se întâmplă într-un context profesional. Ele lezează demnitatea unei persoane sau sunt exercitate de unul sau mai mulți colegi asupra altui angajat, cu scopul de a-l exclude.
Pentru ca o victimă a hărțuirii sau discriminării să ceară ajutor, este nevoie ca organizația din care face parte să aibă puse la punct proceduri clare și accesibile de semnalare și sprijin (de altfel, ele au devenit obligatorii pentru toate companiile românești). Toate acestea trebuie însă completate de informații clare și accesibile despre sănătatea psihică, formele și impactul agresivității și felurile concrete în care putem să prevenim comportamentele toxice.